joi, 19 august 2010

mai vreau.

Nu-mi vine sa cred ca este joi. M-am intors duminica, si de atunci tot incerc sa neg acest lucru. Nu vroiam sa scriu acest post, ca sa realizez ca s-a terminat. Si stiu ca ne place sa zicem ca acesta a fost doar inceputul...dar nu va mai fi la fel.
Vreau sa fiu din nou trezita de organizatori la 8 dimineata, cu batai cutremuratoare in usa, vreau sa iau micul dejun cu 28 de persoane, in timp ce 2 dintre ele se ocupa sa zica bancuri tampite. Vreau sa fiu chemata de Mika, cu "We are golden" in sala de conferinte, sa intarzii si sa primesc o pedeapsa. Sa ma fac de ras, apoi sa ma relaxez si sa mai invat ceva nou.Vreau sa-mi primesc cafeluta cu lapte, ca sa nu-mi cada ochii in gura.
De data asta, nu m-as mai plange de pauzele prea mici si nici de formularele care trebuie completate la sfarsitul zilei.
Am lucrat in echipa, am invatat impreuna, am dansat pana dimineata in aproape fiecare noapte, am cantat, am privit stelele in tacere in poienita, ne-a pus dorinte la fiecare stea cazatoare...Zece zile am imbratisat si admirat oameni. Si poate diferentele dintre noi erau vizibile, dar odata cu zilele, deveneau prea putin semnificative.
Vreau sa ma intorc, sa mai facem un foc de tabara, sa cautam lemne prin padure ca sa reusim sa-l tinem aprins; Sa ne plimbam cu bicicletele prin Sibiu si sa intram cu ele prin fantanile arteziene; Sa ne adunam intr-o imbratisare din care sa nu ne mai dezlipim niciodata.
Si mai vreau ceva....mai vreau saruturi pe ascuns. Mai vreau acel parfum, pe buzele mele.

Au fost 10 zile care au parut nesfarsite. 10 zile in care am legat prietenii, demne de 10 ani. 10 zile in care am zambit mai mult ca niciodata. 10 zile pentru care voi fi vesnic recunoscatoare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu