eu le pretuiesc.

Cand am vazut-o a fost dragoste la prima vedere. E neagra, cu maro, e de la Pierre Cardin.Da, e o geanta, superbaaa! Sunt absolut absorbita de lucrurile vechi. In zilele noastre nu mai exista calitate la un pret rezonabil, decat in second hand-uri.Eu am ajuns sa le ador. Sunt uluitore.Da-mi botinele si cerceii cu clips ai bunicii si o sa topai de fericire, da-mi blugii matusii si rochiile de matase turcoaz ale mamei, da-mi vederi colectionate, da-mi reviste frantuzesti. Da-mi tot ce e vechi. Urasc cand sunt intreabata ce vreau cadou. Scormoneste si o sa gasesti ceva. Este simplu.

nu pot sa cred.

"Mi-ai facut seara mai buna"

"Sunt mandru de tine pentru ca lupti pentru ceea ce iti doresti."

.....nu ma asteptam. va jur.

Conversatii care imi dau fiori.

"Ea:Ce zodie esti?
Eu: Gemeni.
Ea: Woow, super! Prietenul meu este geaman, sunteti bestiali, dar e greu sa va acaparam atentia.
Eu: Asa e, ne plictisim repede.
Ea: Si in ce an esti nascuta?
Eu: 93'
Ea: 1993?!?!?!
Eu: Da :))
Ea: Cred ca glumesti, sunt socata.
Eu: Cat imi dai? Pana acum maximul a fost 21.
Ea: Mai, nu e vorba ca ai arata de 21, este modul in care vorbesti, te misti, te imbraci...toate.
Eu: Asa e, ar trebui sa trag dintr-o tigara si sa bat straziile in prostie, pe cand eu sunt aici, la un targ vintage, hranindu-mi pasiunea.
Ea: De fapt cred ca esti doar diferita, si ne-am obisnuit noi cu adolescentele astea pitzi. "

Aici, am inceput sa radem amandoua.
"Eu: Multumesc.
Ea: Nu ai pentru ce, inca sunt socata."


Tot azi, alta persoana.

"Ea:La ce facultate esti?
Eu: Ha? Ce ai zice de liceu?
Ea: Esti la liceu??
Eu: Da, a 10-a.
Ea: Ooo Dumnezeule, nu pot sa cred."

Ce parere aveti? E bine sau rau? Pe mine a inceput sa ma ingrijoreze :))

Dark clouds are sunbeam makers.

E uluitor cum trecem de la o stare la alta. Desi, am avut o saptamana extrem de solicitanta, astazi, mi-am incarcat bateria psihica extrem de rapid.
Imi ador adevaratii prieteni - tot drumul spre casa, am ras cu Clara imaginandu-ne ce succes am avea daca ne-am deschide un salon pentru parul pubian( o prostie, stiu, dar ideiile noastre erau de-a dreptul inovatoare), apoi Mandy a venit la mine, am stat in pat la taclale, si am ras cu lacrimi, imi era dor de ea, nu o vazusem de 4 saptamani. Mai tarziu, dupa ce a plecat, am iesit putin sa-i salut pe baietii mei de pe strada ( ceea ce a durat vreo 15 min, pt ca era prea frig), am intrat in casa am primit un telefon interesant :)), iar apoi dupa ce am deschis laptop-ul...am dat peste raspunsul la mail-ul trimis de mine cu o zi urma, in legatura cu o activitate in care as vrea sa ma implic. Il scrisesem atat de plina de optimism, insa cu un strop de teama, pentru ca nu-mi doream un raspuns negativ.Stiam ca m-ar fi descurajat. Ghici ce?! Raspuns a fost pozitiv, si brusc ziua mea s-a transformat intr-una excelenta. Uffff, ce v-as imbratisa acum pe toti!!!! :))

Intim, dinamic, purtata de val.

Mergeti la dans! Este indemnul pe care il tastez :)) din toata inima. Aseara, aveam o stare de spirit groaznica asteptand-o pe sora mea sa vina sa ma ia sa mergem in Salsa.Nu intarziase decat 1 ora. Totusi, cand am vazut-o un zambet s-a strecurat pe chipul meu, vroiam sa-l ascund, insa nu reuseam. Bause 3 beri, ceea ce complet atipic pentru ea. Era "vesela", fermecatoare, sexy si in plus este si o tipa inteligenta. Da, ma cam mandresc ca e sormea :)). A avut o tona de tipi la picioare, inca ar mai avea daca n-ar fi logodita. Are trasaturi de femeie fatala. E Scorpion...
Ma urc in masina care tocmai parcase in fata casei mele, inauntru sormea, o tipa, un tip si soferul. Opaaaa, avem sofer, masina- foarte mijto, in gandul meu "presimt ca o sa ma distrez!". Tipul era un coleg de servici de-al ei, irlandez, genial omul. Am ajuns in Salsa, clubul implinea nu stiu cati ani de existenta, deci aveau un program deosebit, care a durat ceva timp, in care am ras de ne-am prapadit. Insa, ce a fost dupa a fost foarte dragut si special. Atmosfera era un intima, muzica era dinamica, toti dansau in cuplu, atenti la miscariile lor si grijuli cu partenerul. A fost prima oara in foarte mult timp, cand am vazut oameni reusind sa lase grijile la o parte, condusi de instincte, de vocea sufletului. Pur si simplu se comportau asa cum simteau. Nu era loc pentru fite, oamenii erau cat se poate de naturali. E adevarat, noi nu stiam sa dansam salsa foarte bine, desi eu am facut niste cursuri de dans, insa ne-am lasat purtati de muzica, de voia buna si atmosfera de vis din jurul nostru. Nu trebuie sa-ti pese ca nu esti la acelasi nivel cu nu stiu ce dansator, trebuie sa ai curajul de a incerca, de a-ti lasa simturile sa te poarte pe ritmul muzicii, pentru ca ceilalti sunt ocupati cu arta lor.

Multumesc Doamne, stau in patutul meu, alaturi de scumpa mea mama care citeste ziarul cu ochelarii pe nas.

Duminica, in timp ce mergeam cu tramvaiul, incercam cu disperare sa ma concentrez la altceva inafara de zguiduielile scaunul care parea sa se desprinda din locusorul lui, persoanele de langa mine care discutau in ce loc "fantastic" sa manance urmatoarea shaorma, si simpaticele babute care ma studiau din cap pana-n picioare. In acel moment, ochii mi-au picat pe un afis, era o fata disparuta, o fata frumoasa de 16 ani, blonda cu ochii verzi. Ochii mi-au ramas atintiti pe afis mult timp...
Astazi, dupa ce am ajuns acasa, am pregatit masa pentru mine si tata, el asculta stirile ca deobicei...date la maxim. Eu nu ascult stirile niciodata. Nu din dezinteres, ci pur si simplu pentru ca ma deprima. Nu exagerez, am ajuns sa le urasc...asa ca imi fac un bine si nu includ televizorul in viata mea :)), inafara de emisiunea lui Mircea Badea care mi-a facut dimineata mai buna, prin ironia lui. De data asta, insa ceva mi-a atras atentia, era un reportaj despre Italia si numarul copiilor romani rapiti si exploatati sexual. Mi-am adus aminte de fata de pe afisul din tramvai. Ce s-a intamplat cu ea oare? Ma macina chestia asta, pentru ca uneori nu-mi dau seama, nu sunt constienta de toate lucrurile care chiar se intampla in jurul meu. E adevarat ca eu nu sunt atat de inocenta, dar sunt o groaza de fete naive care pot cadea in cursa multor traficanti. Am citit o carte despre o fata de 12 ani care fusese rapita si timp de 80 de zile inchisa intr-o pivnita si violata destul de des. Povestea era adevarata, scrisa de victima, care fusese salvata. Monstrul ca i-a facut acest lucru mai facuse asta cu inca cateva adolescente pe care le-a omorat si ingropat in curtea casei ajutat de sotia lui. Iti vine sau nu sa crezi omul ala avea copii, era casatorit, sotia lui stia de mica lui "pasiune" pentru adolescente si nu facea nimic impotriva acestui lucru. In cele din urma barbatul a fost condamnat si eliberat ceva mai tarziu pentru buna purtare. Supravietuitoarea isi povesteste calvarul pentru a demonstra ca acesti monstri nu merita iertati. Cred ca am ramas marcata de aceasta carte.
Revenind...Am intrat pe www.copiidisparuti.ro si am observat ca majoritatea fetelor sunt frumoase, cu varste intre 12-16 ani. Ma ingrozeste chestia asta, deoarece unele sunt disparute de 3-4 ani. Cat de chinuite or fi fost multe dintre ele in timpul asta? Cat de oribil este oare sentimentul ca ai avut o viata normala si o simpla alegere a ta ti-a distrus-o...sau cel ca acolo undeva familia ta te cauta innebunita? Cat de dureros poate fi sa speri ca maine se va intampla ceva si vei scapa de toata tortura? Si totusi nu se intampla...si astepti, si trece o luna, trec 6, trece 1 an, 2, 4 si nimic. Cred ca incetezi sa mai speri.

"Cand am ajuns asa?"

Ieri, am fost la sora mea, trece printr-o pasa proasta. Logodnicul ei este plecat pentru o vreme, iar prietenii ei se comporta precum niste idiotii. Sora-mea e prea buna! Asta e adevarata problema! E genul care daca te simti rau, poti sa te duci la ea, iti face un ceai si ceva bun de papat, te baga sub patura in patutul ei si te face sa te simti mai bine. Cand esti prea bun, oamenii sfarsesc prin a te lua de prost. Ahhh" X-lescu poi de ce sa ma obosesc sa-l sun ca oricum o sa fie acolo cand am nevoie de el.". Asta e intrebarea pe care mi-a pus-o sora mea aseara si n-am stiut sa-i raspund "Cand am ajuns asa?". Unde sunt oamenii aia pe care ii sunai doar pentru ca simteai nevoia sa le auzi glasul, sa te descarci, sa le ceri un sfat.S-au prietena care venea cand erai deprimata si te spala pe spate in timp ce-i povesteai printre suspine ceea ce ti se intampla. Nu, nu e un basm, lucrurile astea se intamplau pana de curand....
Dar, mai nou nu exista, oamenii sunt prea ocupati...acum se poarta sa ne facem ferme pe facebook, sa ne hranim pestisorii, sa ne uitam o zi intreaga la pozele altora si sa le lasam comentarii gen "sa te fut". Prietenii surorii mele au 26-27 de ani, si lucrurile astea se afla printre hobby-urile lor. Nu stiu ce e mai infantil, comportamentul lor de adolescenti sau faptul ca au uitat sa fie prieteni adevarati, din aceia care chiar daca o mai dau in bara, deobicei isi tin promisiunile. Poate vorbesc acum prost, din cauza nervilor, pentru ca o iubesc pe sora-mea si stiu ca nu merita sa fie tratata ca un gunoi.

Si totusi....."Cand am ajuns asa?"
Poate aveti voi raspunsul, pentru ca eu nu reusesc sa-mi dau seama.

Cat de mult iubesc Soarele

Neata!

Prin gemuletul camerei mele, am fost trezita de soare.Ador zilele astea, cand soarele parca iti prevesteste ca o sa fie o zi buna. Nu e decat 9:40, dar eu sunt plina de optimism si voie buna.In 30 min, plec intr-o plimbare prin lumea vechiturilor adorabile ( second-hand-uri) :)). Iar apoi, ma voi lasa dusa de "val" prin Bucuresti.

I feel like walking on sunshine :-"...

Va urez un weekend frumos, iar soarele sa va faca si voua ziua mai buna!

Note personale din vara

Traseul meu spre liceu este deobicei, unul placut datorita Clarei. Insa, saptamana aceasta, domnisorica si-a luat concediu 2 zile. Recunosc uneori pot epuiza psihic o persoana.Acest fapt ingrozitor, mi-a indus o grava stare de plictiseala...si astfel neavand ce face in metrou, am dat peste niste note persoanale foarte haioase, din telefon. Nu sunt o fana a tehnologiei, ba chiar unele persoane rad pe seama mea din cauza asta. Bine,bine...recunosc..o detest pt ca imi da senzatia ca sunt tot timpul in urma si totusi asta vara, cand calatoream foarte mult cu metroul, pentru ca in majoritatea timpului faceam curse intre: cursuriile de croitorie, lulu, romana, sormea, am inceput sa scriu aceste note.Poate voua o sa va pare niste idiotenii...dar pe mine recitirea lor m-a amuzat.

"13- neprogramat, bar, muzica live, sora-mea, cucerit chelios."

"Astazi, 15 iulie 2009, am creat o fusta pe care desigur o imbrac cu incredere, foarte mandra de reusita mea.La cursuri primesc aprecieri, ba chiar Anca imi zice ca e mandra de mine" (Anca fiind o tipa de 40 de ani..care croia de vreo 10...pentru mine chiar a contat)

"Lalalala nu pot sa cred! Este uluitor! Maine, voi fi la mare! Ha! Azi ne-am hotarat! Luni, cineva o sa aiba niste picioare bronzate, absolut superbe.Oare cine?! " ( si am mers la mare..nu cont cum am ajuns acolo, nici ca nu m-am bronzat absolut deloc, important este ca m-am distrat si m-am balacit o zi intreaga, iar seara cand am ajuns acasa, dupa somnul din masina, credeam ca a fost un vis.)

"www.noicitim.ro"

"frumoasa, draguta, finuta" - descrierea Clarei=))

"spiritual tipu' " - (am inceput sa folosesc expresia dupa ce am citit de veghe in lanul de secara)

.....si ar mai fi, dar nu le voi publica.

Ploaie, pupincuristi, cafea, singuratate,melancolie.

Ufff. E greu sa incep.

Ok....parintii si sora mea au plecat in weekend la tara, eu am preferat sa raman acasa, ei au fost de acord cu asta, deci totul urma sa fie perfect. Am stat la tara 2 ani cand eram mica, tara insemnand undeva pe langa Buzau, zona de deal...placut in orice caz, un loc bun pentru toate curiozitatiile copilariei. Aveam obiceuri ciudate, gen vorbeam cu porcul numit Ghita, alergam gainile, aveam o fobie in legatura cu curcanul care ma alerga prin toata curtea cand ma imbracam in rosu( culoare pe care o ador si acum). Eram ocupata toata ziua, imi placea la nebunie sa ma duc cu caprele(Bombonica si Florica) pe dealuri. Am avut o copilarie naiva, prostuta. Bunica m-a invatat cu siguranta ce e bunul simt si ca trebuie sa fiu o fata "la locul ei".Parintii mei veneau si ma vizitau o data la 2/3 luni. Imi trimiteau rochite si carti ca sa fac bastonase si chestii de genul. Cand m-am intors in Bucuresti, eram cam pe alta planeta, tin minte ca mi se parea ca parintii mei o iubesc mult mai mult pe sora mea, iar la scoala, in prima zi...cand am vazut multimea aia de copii eram de-a dreptul ametita.Dupa ceva timp, am inteles de ce mi-am petrecut 2 ani la tara....parintii mei erau pur si simplu prea ocupati ca sa aiba grija de mine. Acum imi reproseaza ca sunt rece cu ei, dar aia 2 ani m-au obisnuit sa fiu asa, atunci mi-au lipsit si mie imbratisarile lor si cuvinte de apreciere...nu ca acum ar exista prea multe.
Revenind la weekend-ul acesta care speram sa fie cu totul altfel, tot ce-mi propusesem nu am reusit sa fac. Prietenele mele destule, din punctul meu de vedere, erau toate ocupate, urasc atunci cand suni pe cineva si nu-ti raspunde, sau iti inchide, sau se preface ca doarme, oh sau preferata mea iti intra casuta postala( nu inteleg de ce draq se numeste asa). Totusi, am iesit cu baietii mei, de pe str, hehe...e minunat sa ai prieteni baieti, ei deobicei nu sunt ocupati, nu au dureri pre-menstruale sau alte cacaturi. Au renuntat sa se uite la meci( really nice) si au iesit cu mine, le-am facut cinste la unirea cu 5 fise:)) pentru ca mi s-a parut foarte dragut din partea lor.M-am intors acasa pe la 9, fiind singura nu vroiam sa-mi petrec seara asa, am sunat-o pe una din prietenele mele mai mare...nu mi-a raspuns, am aflat mai tarziu ca se pregatea sa mearga la o petrecere. Restul serii mi l-am petrecut citind bloguri pe net, thx God ca existati! mi-am facut gris cu lapte asa cum m-a invatat matusa mea, am devenit melancolica si m-am bagat in patul parintiilor incercand sa ma incalzesc, am lasat veioza aprinsa si am adormit imediat.
Azi de dimineata, m-am trezit fara nici un chef sa ma dau jos din pat, dar trebuia pentru ca parintii mei mi-au lasat de facut niste facturi, pe care trebuia sa le platesc pana in 2.
Am mers in bucatarie, i-am dat bolul celalalt de gris, Sarei ( cateaua mea, numita asa dupa Sarah Jessica Parker, obsesia mea pe vremea cand am primit-o :)) ) si ghici ce, m-am bagat dinnou in pat si am adormit iar. M-a trezit mama, care ma suna sa vada ce fac si cum am"petrecut" aseara. M-am trezit si m-am imbracat gros sa platesc cacaturile alea de facturi.Dupa ce mi-am facut "datoria" am sunat 2 prietene, care logic nu mi-au raspuns, una dintre ele se epila (super) si m-am indreptat singura si cu castiile in urechi, spre La Scena, unde stiam ca se tine un targ vintage.Ador initiativele astea, am si eu un blog cu bentite handmade si mai particip acolo si chiar imi face placere, pt deobicei vin oameni de calitate. Am intrat acolo, am dat o tura, slava Domnului era cald, si pe urma vine cineva la mine( eram cu spatele) si ma apuca de umar "HEEEYYY ce faci, draga mea?"...era organizatoarea targului pe care o cunosc, doamneeeee cat urasc pupincuristii. Ia-o soro mai usor, abia ne cunoastem...eu nu sunt draga ta si cu siguranta nici tu nu esti a mea. M-am prefacut incantata sa o vad, de dragul conversatie, si i-am admirat un palton care chiar mi se parea dragut, pt ca altfel nu o faceam. Apoi, a inceput sa-mi pipaie picioarele ca sa observe din ce material sunt pantalonii mei skinny cu animal print, ceea ce mi s-a parut foarte dubios, dar sa zicem avea un ochi bun pentru ca erau vintage, mosteniti de la matusa mea care in tinerete arata ca un model. M-a intrebat daca vreau sa particip la urmatorul targ, macar a pus o intrebare folositoare, pentru ca imi va face placere. Apoi a vazut ca cineva interesata de o geanta si hai sa te uimesc "Draga meaaaaa, aia e o geanta superba din anii 60' ". Dupa ce am mai dat o raita pe acolo si chiar am vazut cateva chestii dragute, m-am carat cat de repede am putut, am fost oprita de o maturatoare, care ma intreba daca am o tigara, i-am zis politicos ca nu fumez, a parut foarte dezamagita, ca un copil mic care nu primeste acadele. Si mergeam eu singura pe tot bulevardul, incepe ploaia, in casti urmeaza o melodie trista, GOD urasc singuratatea!!! Am intrat la Mc'd pe care il urasc, si mi-am luat o cafea.Devin dependenta. Ma gandeam cat de cautata as fi daca m-as comporta mai easy, pt ca oricum prietenii mei imi zic ca am o groaza de calitatiile si ca sunt proasta ca nu mi le pun in valoare. Dar, ghinion asta sunt eu, tipa care prefera hainele largi si comode decat mulate si sexy, care iti surprinde privirea, iti zambeste si merge mai departe.Si poate am de pierdut, dar n-am sa ma schimb.
Am ajuns acasa, si am simtit nevoia sa scriu acest post ca sa nu ma manifest in alt mod.Si totusi, acum am sa ma indrept spre baie si am sa fac o schimbare, pentru ca simt nevoia. Curand o sa fiu roscata, mdeah...acum sunt satena. S-ar putea sa ma manance undeva dar...c'est la vie, sunt la varsta la care imi permit sa fiu ridicola.

P.S: Clara, stiu ca ti-am promis un post optimist si o sa apara si ala in curand, de dragul tau.
P.S2: Imi e dor de amicul meu bisexual, cu influente gay, care desi e cam pupincurist, imi ridica moralul si imi zice de 10 ori pe ora ca sunt buna( suntem certati).
P.S3: imi cer scuze pentru postul asta, simteam nevoia sa ma descarc.
Va salut si sper ca ati avut un weekend superb, spre deosebire de mine.

What's wrong with that?

In seara asta am chef sa scriu. Sa va spun povestea acestui post.Saracul, l-am inceput de mult, intr-un moment haios si optimist, apoi l-am abandonat intr-un mod oribil, facandu-i loc unaia ingrozitor, fara un strop de speranta.O sa observati ca nu are incheiere, pentru ca ma astept ca voi sa ma ajutati sa-l umplu, eu am pus doar cateva "silly love songs"...dar sunt atat de multe..si sunt sigura ca astea nu sunt chiar preferatele mele, dar din intamplare se aflau in winamp la momentul respectiv. So, let's fill the world with silly love song!

Rachael Yamagata -Meet me by the water

Rachael Yamagata - I'll find a way

Joseph Arthur- In the sun

Joseph Arthur -Honey and the Moon

Tegan & Sara - Where does the good go

Ditty Bops - Wishful Thinking

Ingrid Michaelson -All love

Ben Lee -Catch my disease

Joshua Radin - The fear you won't fall

Amos Lee - Colors

Anna Nalick - Catalyst

Corinne Bailey Rae- Like a star

Iluziile sunt frumoase

Pentru ca stiu ca o sa citesti asta,
Pentru ca meriti,
Pentru ca e divin sa speri, chiar daca apoi esti dezamagit,
Pentru ca.....te iubesc.

Strop de extaz.

"Dar acum stiu ca lumea noastra nu e cu nimic mai durabila decat un val care se ridica din ocean. Oricare ar fi chinurile si triumfurile noastre, oricat de mult am suferi, mult prea curand se imprastie toate, ca tusul subtire pe hartie."

hmm..tocmai am terminat de citit Memoriile unei gheise, o carte absolut superba, acesta este ultimul pasaj, mi se pare foarte draguta metafora folosita. Am o stare de spirit foarte buna, reflectoare, sunt departe, oricum.

Ratacita in visare

Hmm...A fost o zi superba, astazi. Surioara mea de 27 de ani, impliniti ieri, este deprimata, asa ca m-am gandit ca maine, sa o scot la o plimbare cu bicicletele, prin Bucuresti. N-am mai mers de cativa ani buni, sper ca o sa ma descurc. N-avem biciclete, dar vom inchiria. Imi surade ideea, ma face sa zambesc numai gandul ca o sa fie o zi calduroasa si soare. Ahhh:X cat mi-ar placea un pegas. Visez cu ochii deschisi, si e frumos, crede-ma e superb!


Incearca si tu, din cand in cand. Dar, ai grija sa nu te pierzi in visare.