Intr-un mod ciudat, analizand momentele, trecutul..gandindu-ma cate persoanele s-au evaporat din viata mea, mi-am dat seama ca totul este din cauza mea, opresc totul...inainte de a deveni urat. Sunt ca o oala plina cu apa, fierbe atunci cand ajunge la 100 de grade, insa daca opresti focul...se linisteste. E frumos asa...oamenii vin, oamenii pleaca, uneori nu le duci dorul, alteori da...si totusi atunci cand o faci, ai numai amintiri frumoase.
Nu stati in prietenii/relatii ce au devenit gri, taiati raul de la radacina, nu fiti critici, asa cum sunt eu, dar nu va fie teama sa faceti alegeri care va pot schimba viata radical. Nu voi intelege niciodata de ce oamenilor le e frica de neprevazut...eu il iubesc.
trezirea in zori, tren zgomot, rasete, Brasov, aer curat, plimbare, librarie, miros de ceai, frig, ciocolata, "dans dans dans", jocuri tampite, asteptarea de pe peron, imbratisari, pandirea tipului cu cravata din compartimentul alaturat,intarziere, oboseala de dupa.




Teama de neprevazut este normala cand pot exista pericole.Felicitari pentru escapada!!Dan
RăspundețiȘtergereSuntem certati cu viata/destinul ne-a tinut sedati...
RăspundețiȘtergereDistractie placuta !
RăspundețiȘtergereEu cred ca trebuie sa ne depasim temerile, dar poate ai dreptate. Multumesc, Dan!
RăspundețiȘtergere@ Spiritul timpului
RăspundețiȘtergereSi daca noi suntem cei care ne-am tinut sedati?
Multumesc, Lillee.
RăspundețiȘtergereChiar m-am distrat!