mare, plaja, nisip, soare, valuri, scoici, somn, arsura, usturime, copii, cirese. teama, nerabdare, 17 ani, haz, prietenie, petrecere, dans, rasete. admiratie, veselie, creativitate, interes. depresie, frustrare, neincredere, lacrimi, frica. yoga, tacere, lupta, regasire, liniste, relaxare, multumire. cafeluta, clatite, zambete, katie melua. imbratisari, cocktail, tort, la multi ani.
sunt zile bune si zile rele, amintiri si momente, cuvinte si gesturi. sunt lucruri care imi fac viata sa fie precum un drum plin de obstacole sau liber si plin de surprize. probabil si viata ta e la fel...si totusi, nu te simti simti special?
" A fost o vreme cand oamenii obisnuiau sa foloseasca un fir pentru a ghida cuvintele care, altminteri, ar fi putut sa se abata din drumul catre destinatia lor. Oamenii timizi purtau in buzunar cate un ghem de fire, dar si cei cu gura mare aveau nevoie de un fir, pentru ca, fiind obisnuiti sa fie auziti de toata lumea, nu se pricepeau sa se faca auziti de cineva anume. Distanta fizica dintre doi oameni care foloseau un fir era, de cele mai multe ori, redusa; cu cat era mai mica distanta, cu atat mai mult era nevoie de un fir. Practica de a atasa niste cupe la capetele firului a aparut mult mai tarziu. Unii afirma ca e legata de nevoia inexorabila de a apasa ghiocuri la ureche, pentru a auzi ecoul inca remanent al primei forme de expresie a oenirii. Altii pretind ca a pornit de la un om care tinea capatul unui fir desfasurat peste ocean de o fata care plecase in America. Cand lumea a devenit mai mare si nu mai exista destul fir pentru a impiedica spusele oamenilor sa se piarda in gol, s-a inventat telefonul. Uneori niciun fir nu e destul de lung pentru a putea spune lucrul ce trebuie spus. In asemenea cazuri, tot ce poate face un fir, indiferent de forma lui, este sa ghideze tacerea unei persoane. "
acest Pasaj din Istoria Iubirii...mi-a incantat sufletul.
Totul imi era neutru. Intr-o seara, am ramas singura acasa, eram plictisita...imi pierdeam timpul pe internet si am dat peste documentarul ala, The Secret, despre care auzisem o gramada de chestii. L-am urmarit cu maxima atentie. Il recomand. Nu o sa zic ca mi-ai schimbat viata, sau ca am aflat lucruri de care nu am mai auzit vreodata. Totusi, a reusit ceva, m-a intrigat. Am zis ca din urmatoarea zi voi incerca sa zambesc continuu si sa am numai ganduri pozitive. Intr-un mod ciudat de ceva vreme functioneaza. Mi s-au intamplat si un lucru dureros, dar nu m-am lasat. Am luptat cu mine, cu atitudinea mea. La indrumarea surorii mele, m-am apucat de yoga, am mers doar de 3 ori pana acum, dar de fiecare daca cand plec de acolo sunt linistita, fericita chiar. Imi iubesc prietenii si am inceput sa le arat asta, incerc sa nu ma mai inchid in mine, sa fiu mai punctuala, sa nu ma mai plang de ceea ce mi se intampla. E haios, nu credeam ca pot fi atat de relaxata si totusi atat de nebuna, in stilul meu:)). Azi noapte, ba nu, de fapt la 1 dimineata, eu gateam. Ieri noapte faceam baie ascultand blues-uri, deschizand toate geamurile si bucurandu-ma de mirosul bentisoarelor parfumate. Planurile mi s-au schimbat total in doar cateva minute, am decis sa plec la mare. Vreau soare, mare, nisip, prieteni, rasete si bronz. Vreau sunetul alaaa, brizaa si 3 zile imi sunt de ajuns. Vreau sa respir profund tot ce e in jurul meu si sa ma bucur. Si tu poti face acest lucru. Vara asta ma voi bucura, voi zambi si ma voi ratacii in locuri frumoase, pedaland in adierea vantului.
