sâmbătă, 6 februarie 2010

escapada.

Poti sa ai curajul de a fi independent sau poti sa te bazezi pe o multime de oameni care pana la urma se vor satura sa-ti care grijile in spinare. Ma bazez pe putine persoane, dar nu-mi las grijile in seama lor...e un contract de viata, atat timp cat eu le fac viata mai frumoasa acestor oameni si ei mi-o fac mie, relatia merge. Totul se termina atunci cand trebuie, cred cu tarie ca totul are un rost, chiar nu exista intamplari sau coincidente.
Intr-un mod ciudat, analizand momentele, trecutul..gandindu-ma cate persoanele s-au evaporat din viata mea, mi-am dat seama ca totul este din cauza mea, opresc totul...inainte de a deveni urat. Sunt ca o oala plina cu apa, fierbe atunci cand ajunge la 100 de grade, insa daca opresti focul...se linisteste. E frumos asa...oamenii vin, oamenii pleaca, uneori nu le duci dorul, alteori da...si totusi atunci cand o faci, ai numai amintiri frumoase.
Nu stati in prietenii/relatii ce au devenit gri, taiati raul de la radacina, nu fiti critici, asa cum sunt eu, dar nu va fie teama sa faceti alegeri care va pot schimba viata radical. Nu voi intelege niciodata de ce oamenilor le e frica de neprevazut...eu il iubesc.

trezirea in zori, tren zgomot, rasete, Brasov, aer curat, plimbare, librarie, miros de ceai, frig, ciocolata, "dans dans dans", jocuri tampite, asteptarea de pe peron, imbratisari, pandirea tipului cu cravata din compartimentul alaturat,intarziere, oboseala de dupa.





6 comentarii: