Nici mie nu-mi vine sa cred.
Pierd ore in sir, documentandu-ma despre yoga, karma, chakre si sunt fascinata.
Fiecare curs mi se pare fascinant...Inca nu o practic decat ca sport, deocamdata invat sa-mi controlez respiratia, imi intaresc muschii si ma imprietenesc cu cateva pozitii.
La primul curs m-am speriat, nu-mi iesea nimic, ma inroseam la fata pentru ca uitam sa respir si imi venea sa urlu de durere, credeam ca mi se rup toate articulatiile.
Chiar si dupa putin timp, efectele sunt vizibile, ma simt mai puternica atat fizic cat si psihic.
Am fost uimita cand dupa etapa de relaxare, m-am ridicat si am simtit un sentiment de relaxare incredibil. Ma simteam usoara, linistita, impacata. E ca un drog.
Imi doresc sa avansez, sa invat sa-mi relaxez chakrele si sa reusesc sa ating starea de pace. O sa fie dificil, iar eu nu sunt foarte rabdatoare, dar ceva imi da entuziasm si putere.
Citeam astazi, despre Karma Yoga, iar intr-un pasaj era ceva de genul acesta: "Oamenii sunt tristi pentru ca nu au un scop.". Si cred ca e dificil pana iti gasesti unul. Cred ca e si mai dificil sa mentii flacara aprinsa, sa lupti impotriva vantului. Iar, uneori....mai apar si furtuni. Si focul se stinge, iar tie incepe sa-ti fie frig...Dar atunci trebuie sa faci o alegere, sa te chinui sa reaprinzi acelasi foc sau sa mergi mai departe sa te obisnuiesti cu temperatura pana aprinzi altul.
Focul meu se stinge des. Iar cand il aprind e haos. Totusi, din haos ies multe lucruri bune. Asa ca eu nu ma las si tot incerc sa-l reaprind .
Si sper ca voi reusi, odata si odata sa gasesc o cale sa ramana aprins pentru totdeauna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu