joi, 2 decembrie 2010

flori de decembrie.

Astia patru pereti, ma inghesuie in amintiri. Vreau ca totul sa ramana ca atunci. Monedele sunt acolo unde le-ai lasat, pe noptiera de langa pat. Prosopul de pe marginea patului, a disparut, insa m-am ocupat de asta, l-am memorat. Zilele trecute, am gasit rochia pe care o purtam in noaptea aia. Noaptea in care am alergat prin ceata impreuna, cand am tremurat de frig sub geaca ta, intisi pe o banca, cand am dansat si am facut abstractie de tot ceea ce ne inconjura....cand vodka ne-a facut sa spunem adevarul. Stii, mirosea a noi si mi-am imprimat in cap si mirosul asta.
As vrea ca tu sa nu fi plecat in dimineata aia, eu sa nu te fi condus, as vrea sa nu ne mai luam la revedere. Sunt egoista, dar mi-ar placea sa putem sta impreuna imbratisati in pat; tu sa-ti lasi ceasul pe noptiera, ca deobicei; sa ascultam melodiile noastre, iar tu sa-mi canti versuri din ele in ureche; sa pot sa-ti privesc genele lungi pentru care te invidiez; si sa-mi zambesti.
Am aruncat cu un bulgare in tine si sper ca te-a strabatut indeajuns de tare. Era format din 2 cuvinte. Imi doresc zapada, aceeasi pentru amandoi. Imi doresc sa putem desena in ea, flori de decembrie, impreuna.
Posibilul se imbina cu imposibilul si nu, nu ma refer la fictiune...
Astia patru pereti ma alina, ma tortureaza. In scurt timp, mirosul de scortisoara imbinat cu portocale si sunetul ploii ma vor linisti, si-mi voi da o intalnire cu tine, in vis.

Un comentariu: