luni, 22 februarie 2010

cum spuneti voi. eu nu mai zic nimic.

Simt ca ma afund intr-o stare din care imi doresc cu disperare sa ies. E o moleseala cumplita. Si ii vad pe toti stresati si terminati si cum se chinuie sa se faca placuti, sa fie acceptati, sa para mai buni sau mai destepti decat sunt. Si ii vad cum fac tampenii si nu recunosc...si ii vad si ma scarbesc. Am nevoie de o pauza. 2 zile, atat. Intr-una as dormi si nu m-as ridica din pat, iar in cealalta as coase, mi-as pune masinuta draga de cusut in actiune si creierul la munca. Nu, nu mai pot. E trist ca oamenii au ajuns sa ma oboseasca, cand eram mica eram asa curioasa in privinta lor, acum...de cate ori vreo persoana imi mai trezeste interesul sunt socata. Am cunoscut in weekend-ul asta o frantuzoaica care s-a mutat in Romania, ca sa se apuce de teatru si aici, desi a terminat in Franta, ca sa scrie pentru noi.Am intrebat-o de ce a facut asta si mi-a zis ca "Stiu, e ciudat, dar imi place limba". Nu e uluitor?!
Ma rog, ideea e ca ma apasa ceva, pe langa durerea de spate ingrozitoare pe care o am de cateva zile. E dezgust, plictiseala...nu stiu, pur si simplu nu am mai avut chef de nimic, nici sa mai scriu pe blog. Nu ma mai intereseaza cu adevarat decat prea putine lucruri si nu sunt deloc mandra de asta. Yuck!

Un comentariu: