Esti pe o plaja..doar tu.
Briza de imbie, te loveste usor, parca te dezmiarda. Marea pare prietenoasa vrei sa o atingi usor, sa-ti umezesti corpul, sa-l racoresti. Inoti cu placere, te bucuri de fiecare val...plutesti, inchizi ochii si zambesti...iar timpul trece si tu nu iti dai seama.
Stii, insa, ca ceva lipseste.
Te-ai scufundat. Adanc. Ai capul la fund, dai din picioare si nu vrei sa iesi la suprafata. Cauti fara incetare, incerci din rasputeri sa gasesti ceea ce iti doresti. Cautarea asta e dificila, simti ca nu mai ai aer, vrei sa iesi la suprafata. Daca faci asta, stii ca trebuie sa o iei la inceput, insa aerul se termina...iar tu nu mai rezisti. Simti ca esti aproape, vrei sa poti...Atat de aproape si totusi cedezi, te intorci la suprafata. Respiri usurat. Te intrebi totusi, ce s-ar fi intamplat daca nu ai fi cedat. Ai fi murit?! Te-ai fi inecat? Ai fi reusit sa gasesti acel ceva? Te bagi din nou cu capul sub apa si incerci sa observi care iti e limita...dar nu ai cum sa o descoperi, nu ai unde sa stii. Daca e ceva, un lucru, care nu poate fi masurat, cronometrat...acela este potentialul tau.
Iesi din nou la suprafata. Te desparti de mare. Picioarele tale ating nisip ud si te simti in siguranta pentru putin timp, apoi singuratatea te infioara.
Reflectezi. Incerci sa te decizi. Nu poti. Simti nevoia sa-ti spuna cineva, ca esti capabil de mult mai mult decat ai visat vreodata.
O iei de la inceput. E o scufundare pentru suflete.
Inima ta cauta neincetat persoana aia, langa care ar putea trai intr-o singuratate perfecta. O cauta pana ramane fara aer. O cauta atat de disperat, incat e dispus sa se inece. O cauta pentru ca-i poate aduce nisip umed, sub picioare...stabilitate, echilibru, in doi.
Iar, 2...suna perfect.
luni, 24 octombrie 2011
joi, 20 ianuarie 2011
transformare.
Mmmm...nu stiu ce-i cu mine. Simt ca ma transform. Ma transform intr-o chestie care nu-mi place, care ma infioara. Chestia asta...e nesigura, ii curg lacrimi fara motiv, se inneaca in idei, pierde timpul si sufera de neincredere. Ma uit in oglinda si ma intreb ce determina schimbarea asta. Ma sperie ca nu pot gasi un raspuns. Stau si ma gandesc la asta, de parca astept ca ceva sa treaca...de parca maine voi fi alta persoana, mai fericita, o persoana care stie ce vrea, stie ca poate. Nu se intampla asta. Si stiu ca nu pot obtine ceva doar asteptand, dar habar nu am ce sa fac. Parca ma invart intr-un cerc. Nu urasc nimic mai mult decat cercurile.
joi, 2 decembrie 2010
flori de decembrie.
Astia patru pereti, ma inghesuie in amintiri. Vreau ca totul sa ramana ca atunci. Monedele sunt acolo unde le-ai lasat, pe noptiera de langa pat. Prosopul de pe marginea patului, a disparut, insa m-am ocupat de asta, l-am memorat. Zilele trecute, am gasit rochia pe care o purtam in noaptea aia. Noaptea in care am alergat prin ceata impreuna, cand am tremurat de frig sub geaca ta, intisi pe o banca, cand am dansat si am facut abstractie de tot ceea ce ne inconjura....cand vodka ne-a facut sa spunem adevarul. Stii, mirosea a noi si mi-am imprimat in cap si mirosul asta.
As vrea ca tu sa nu fi plecat in dimineata aia, eu sa nu te fi condus, as vrea sa nu ne mai luam la revedere. Sunt egoista, dar mi-ar placea sa putem sta impreuna imbratisati in pat; tu sa-ti lasi ceasul pe noptiera, ca deobicei; sa ascultam melodiile noastre, iar tu sa-mi canti versuri din ele in ureche; sa pot sa-ti privesc genele lungi pentru care te invidiez; si sa-mi zambesti.
Am aruncat cu un bulgare in tine si sper ca te-a strabatut indeajuns de tare. Era format din 2 cuvinte. Imi doresc zapada, aceeasi pentru amandoi. Imi doresc sa putem desena in ea, flori de decembrie, impreuna.
Posibilul se imbina cu imposibilul si nu, nu ma refer la fictiune...
Astia patru pereti ma alina, ma tortureaza. In scurt timp, mirosul de scortisoara imbinat cu portocale si sunetul ploii ma vor linisti, si-mi voi da o intalnire cu tine, in vis.
As vrea ca tu sa nu fi plecat in dimineata aia, eu sa nu te fi condus, as vrea sa nu ne mai luam la revedere. Sunt egoista, dar mi-ar placea sa putem sta impreuna imbratisati in pat; tu sa-ti lasi ceasul pe noptiera, ca deobicei; sa ascultam melodiile noastre, iar tu sa-mi canti versuri din ele in ureche; sa pot sa-ti privesc genele lungi pentru care te invidiez; si sa-mi zambesti.
Am aruncat cu un bulgare in tine si sper ca te-a strabatut indeajuns de tare. Era format din 2 cuvinte. Imi doresc zapada, aceeasi pentru amandoi. Imi doresc sa putem desena in ea, flori de decembrie, impreuna.
Posibilul se imbina cu imposibilul si nu, nu ma refer la fictiune...
Astia patru pereti ma alina, ma tortureaza. In scurt timp, mirosul de scortisoara imbinat cu portocale si sunetul ploii ma vor linisti, si-mi voi da o intalnire cu tine, in vis.
joi, 19 august 2010
mai vreau.
Nu-mi vine sa cred ca este joi. M-am intors duminica, si de atunci tot incerc sa neg acest lucru. Nu vroiam sa scriu acest post, ca sa realizez ca s-a terminat. Si stiu ca ne place sa zicem ca acesta a fost doar inceputul...dar nu va mai fi la fel.
Vreau sa fiu din nou trezita de organizatori la 8 dimineata, cu batai cutremuratoare in usa, vreau sa iau micul dejun cu 28 de persoane, in timp ce 2 dintre ele se ocupa sa zica bancuri tampite. Vreau sa fiu chemata de Mika, cu "We are golden" in sala de conferinte, sa intarzii si sa primesc o pedeapsa. Sa ma fac de ras, apoi sa ma relaxez si sa mai invat ceva nou.Vreau sa-mi primesc cafeluta cu lapte, ca sa nu-mi cada ochii in gura.
De data asta, nu m-as mai plange de pauzele prea mici si nici de formularele care trebuie completate la sfarsitul zilei.
Am lucrat in echipa, am invatat impreuna, am dansat pana dimineata in aproape fiecare noapte, am cantat, am privit stelele in tacere in poienita, ne-a pus dorinte la fiecare stea cazatoare...Zece zile am imbratisat si admirat oameni. Si poate diferentele dintre noi erau vizibile, dar odata cu zilele, deveneau prea putin semnificative.
Vreau sa ma intorc, sa mai facem un foc de tabara, sa cautam lemne prin padure ca sa reusim sa-l tinem aprins; Sa ne plimbam cu bicicletele prin Sibiu si sa intram cu ele prin fantanile arteziene; Sa ne adunam intr-o imbratisare din care sa nu ne mai dezlipim niciodata.
Si mai vreau ceva....mai vreau saruturi pe ascuns. Mai vreau acel parfum, pe buzele mele.
Au fost 10 zile care au parut nesfarsite. 10 zile in care am legat prietenii, demne de 10 ani. 10 zile in care am zambit mai mult ca niciodata. 10 zile pentru care voi fi vesnic recunoscatoare.
Vreau sa fiu din nou trezita de organizatori la 8 dimineata, cu batai cutremuratoare in usa, vreau sa iau micul dejun cu 28 de persoane, in timp ce 2 dintre ele se ocupa sa zica bancuri tampite. Vreau sa fiu chemata de Mika, cu "We are golden" in sala de conferinte, sa intarzii si sa primesc o pedeapsa. Sa ma fac de ras, apoi sa ma relaxez si sa mai invat ceva nou.Vreau sa-mi primesc cafeluta cu lapte, ca sa nu-mi cada ochii in gura.
De data asta, nu m-as mai plange de pauzele prea mici si nici de formularele care trebuie completate la sfarsitul zilei.
Am lucrat in echipa, am invatat impreuna, am dansat pana dimineata in aproape fiecare noapte, am cantat, am privit stelele in tacere in poienita, ne-a pus dorinte la fiecare stea cazatoare...Zece zile am imbratisat si admirat oameni. Si poate diferentele dintre noi erau vizibile, dar odata cu zilele, deveneau prea putin semnificative.
Vreau sa ma intorc, sa mai facem un foc de tabara, sa cautam lemne prin padure ca sa reusim sa-l tinem aprins; Sa ne plimbam cu bicicletele prin Sibiu si sa intram cu ele prin fantanile arteziene; Sa ne adunam intr-o imbratisare din care sa nu ne mai dezlipim niciodata.
Si mai vreau ceva....mai vreau saruturi pe ascuns. Mai vreau acel parfum, pe buzele mele.
Au fost 10 zile care au parut nesfarsite. 10 zile in care am legat prietenii, demne de 10 ani. 10 zile in care am zambit mai mult ca niciodata. 10 zile pentru care voi fi vesnic recunoscatoare.
luni, 2 august 2010
vizualize :)
" Bine ai venit pe planeta Pamant!
Aici nu este nimic pe care sa nu-l poti face sau sa nu-l poti avea.
Esti un creator minunat si esti aici datorita dorintei tale puternice de a fi aici.
Mergi inainte gandindu-te la ceea ce iti doresti, atragand experiente care sa te ajute sa te hotarasti ceea ce iti doresti, iar odata ce te-ai decis, gandeste-te numai la asta.
Cea mai mare parte a timpului ti-o vei petrece adunand date care sa te ajute sa te hotarasti ce iti doresti cu adevarat. Insa, adevarata ta treaba este sa te hotarasti ceea ce iti doresti, apoi sa te concentrezi asupra acelui lucru. Pentru ca prin concentrare vei atrage lucrul dorit. Acesta este procesul de creatie.
Cred ca esti magnific.
Ca ai in tine ceva cu adevarat magnific.
Nu conteaza ce ti s-a intamplat in viata, nu conteaza cat de tanar sau batran esti."
The Secret.
.....please, don't keep the secret, let's spread it all around us.
Aici nu este nimic pe care sa nu-l poti face sau sa nu-l poti avea.
Esti un creator minunat si esti aici datorita dorintei tale puternice de a fi aici.
Mergi inainte gandindu-te la ceea ce iti doresti, atragand experiente care sa te ajute sa te hotarasti ceea ce iti doresti, iar odata ce te-ai decis, gandeste-te numai la asta.
Cea mai mare parte a timpului ti-o vei petrece adunand date care sa te ajute sa te hotarasti ce iti doresti cu adevarat. Insa, adevarata ta treaba este sa te hotarasti ceea ce iti doresti, apoi sa te concentrezi asupra acelui lucru. Pentru ca prin concentrare vei atrage lucrul dorit. Acesta este procesul de creatie.
Cred ca esti magnific.
Ca ai in tine ceva cu adevarat magnific.
Nu conteaza ce ti s-a intamplat in viata, nu conteaza cat de tanar sau batran esti."
The Secret.
.....please, don't keep the secret, let's spread it all around us.
joi, 29 iulie 2010
necunoscut.
De azi...intr-o saptamana.
E asa ciudat, o sa am parte de 10 zile cu niste oameni total diferiti de mine. Sunt speriata. Creierele lor duduie de inteligenta, iar al meu din cand in cand, isi permite sa atipeasca:)).
Si totusi, presimt ca ma voi duce acolo si va fi dragut. O experienta noua.
Ma simt total deschisa spre asa ceva.
E asa ciudat, o sa am parte de 10 zile cu niste oameni total diferiti de mine. Sunt speriata. Creierele lor duduie de inteligenta, iar al meu din cand in cand, isi permite sa atipeasca:)).
Si totusi, presimt ca ma voi duce acolo si va fi dragut. O experienta noua.
Ma simt total deschisa spre asa ceva.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)