care e povestea lui?

Esti in graba, ca deobicei, zi dupa zi, el e acolo. Sta cu o privire mohorata, in scaunul lui, putin mai departe de intrarea bisericii. Te intrebi care ii e rostul, de ce sta acolo zilnic. Oare daca fiecare avem un rol pe lumea asta, care este rolul lui? Nu vrei sa te gandesti, cum a ajuns in scaunul ala, cum i s-a luat aceasta putere, fara de care tu nu te poti imagina traind...cum trebuie sa fie sentimentul de a fi pe jumatate sechestrat de propriul tau corp. Cata rabdare sa ai, sa-i vezi pe toti grabindu-se si evitandu-te, facandu-si loc pe trotuar, iar tu sa nu-ti poti folosi picioarele.
Azi, statea acolo, ca in fiecare zi, cu rebusul in mana, cu o multime de porumbei in jurul lui. Am trecut incet, luand-o pe strada pentru a nu speria porumbeii, insa n-am reusit, s-au risipit zgomotos, lasand graul pe ciment, insa s-au intors rapid dupa trecerea mea. Am ramas la colt, privindu-l, ma simteam ca o idioata, ca un detectiv prost, insa mi-am dat seama care e rolul lui.

In fiecare dimineata, el ne aminteste ce norocosi suntem, pentru ca avem sansa de a marca zilnic trotuarul, prin pasii nostri, cu propriul nostru ritm, fie intr-un mers fie grabit, fie usor ratacit, sansa de a fi dintr-un anumit punct de vedere, liberi ca pasariile cerului.