joi, 21 ianuarie 2010

de ce naiba e asa greu?!

Nu pot si nu pot! E un joc, e jocul ala in care nu cedeaza niciunul si eu imi impun sa nu o fac. N-am sa-i spun ca-l plac mai mult decat ca pe un amic, nu vreau sa fiu eu cea care cedeaza.
Ce daca acel sarut nu se integreaza in niciun fundal?; Ce daca nu mai stiu nimic de el de atunci? E un idiot.; Ce daca in capul meu persista un ocean de intrebari?; Ce daca s-ar putea sa ma inec in el?; Sa te ineci poate fi frumos, linistitor..dar eu vreau altfel de liniste.
Cineva sa opreasca vocea asta din capul meu, cineva sa puna punct torturii de a revedea acea imbratisare, acel moment, de a-i auzi la infinit cuvintele. Dumnezeuleee, vreau sa-l urasc! Vreau sa uit ca exista!

"noi" nu exista, doar eu si....el.

Un comentariu:

  1. Hmm...imi aduc aminte ca am trecut si eu prin ceva asemanator. M-am zbatut, m-am chinuit nopti intregi, era un sentiment confuz dar care imi era prezent in minte la orice pas...Am zis ca o sa-mi treaca, ca voi uita...pana o prietena i-a spus respectivului fara stirea mea. Stii ce am aflat dupa? Ca el nu facea nimic pentru ca se gandea ca eu nu vreau sau ca nu mi-a placut( e vorba de un banal sarut intre doi amici foarte buni.. nu stiu cum s-a ajuns acolo) si se simtea rusinat si ranit in orgoliu. Acum il tachinez zilnic...e sotul meu :)
    Nu vreau sa-ti sugerez ca poate fi valabil in orice caz...dar uite un exemplu.

    RăspundețiȘtergere