oboseala.

Ti se pare vreodata ca lucrurile se intampla prea repede si totusi prea incet?
Trec printr-o astfel de perioada. E cred ceea ce urasc cel mai mult. Sunt momente tampite in care pierd ore in sir intrebandu-ma ce fac prost, fara a gasi un raspuns, fara a fi indeajuns de sincera cu mine insami. De ce ne place sa analizam situatiile la infinit, sa ne stresam, sa ne tocam creierul si inima in mii de bucatele? De ce pe moment lucrurile ni se pare extrem de problematice, iar dupa un timp par nimicuri.
Ma simt obosita, de parca am imbatranit cu 40 de ani, simt nevoia sa ma deconectez de la orice , sa fiu lasata in pace, sa nu ma certe nimeni sau sa ma judece, sa fiu doar eu cu mine, invelita cu paturica mea pufoasa si invaluita intr-un somn adanc din care sa ma trezesc plina de intelepciune.