miercuri, 16 decembrie 2009

placerea pe care nimeni nu mi-o poate lua.

Ieri, am realizat ceva.Cand eram mica, ma jucam cu papusile, dar nu asa ca toate fetele. Eu nu o aveam o Barbie si un Ken. Eu aveam o papusa satena, tunsa cu parul pana la gat pentru ca vroiam eu sa fie mai originala.Papusa mea avea hainute, facute de mine, pantaloni cusuti pe ea, care apoi abia puteau fi dati jos. Ii furam carpele de praf alea bunicii si ii mai faceam o rochita sau ceva. E ciudat, chestia asta a ajuns sa ma pasioneze extrem de mult acum.Sa va povestesc...
Cand eram mica, pe la sase ani, ai mei mi-au pus in fata o minge, un pian de jucarie si inca cateva chestii, nu mai tin minte exact. Ideea e ca eu am ales pianul, si atunci s-a hotarat ca eu sa fiu inscrisa la scoala de muzica, sectiunea pian.Am dat proba la scoala si am intrat cu nota 7.Apoi, tata a muncit 2 saptamanii zi si noapte pentru a-mi lua mie pian. Convingerea lui ca eu voi deveni o cantareata cunoscuta ma soca.Am facut 4 ani de pian si in timpul asta am schimbat 5 profesoare. Nimeni nu ma vroia, ajunsesem sa urasc pianul, deoarece nu aveam libertatea de a alege ce sa cant, sau cum sa cant. Totul imi era dictat.In timpul anului scolar trebuia sa dau cate 2 examene + serbarii pt diferite ocazii. Chestiile astea ma ingrozeau, niciodata n-am fost genul de persoana careia sa-i placa incercarile, sau sa fie in centrul atentiei.De fiecare data cand se imbata, tata ma punea sa-i cant la pian, apoi se cauta prin buzunare pentru a ma rasplati.Uram chestia asta, el o considera o motivatie, eu o jignire.Imi provoca scarba.
Toamna, cand ieseam de la cursuri, imi pierdea timpul prin curtea scolii, cautand melci. Vroiam sa fiu ca ei, sa existe o cochilie, in care sa ma pot ascunde si sa ies cand vreau eu.
In al 4-lea an, la ultimul examen, am luat nota 6, am fost facuta de ras de catre director, pentru ca in nu stiu ce parte dintr-o opera de-a lui Mozart pierdusem tempo-ul.Oamenii aia erau cretini, iar eu nu eram un robot. Am stiut ca atunci s-a terminat totul, ca eu nu mai puteam sa fac asta, ca acolo pur si simplu nu era locul meu. Cand ai mei au auzit ca eu ma las de pian, au fost groaznic de suparati.Ba chiar tata, a tinut-o asa cativa ani buni, de cate ori avea ocazia imi reprosa ca sunt o proasta pentru ca nu am urmat pianul, pentru ca mai tarziu, as fi putut canta 10 minute si lua o gramada de bani.Asta a fost visul lui nu al meu, probabil i-ar fi fost mult mai usor sa cante la chitara in loc sa fie instalator.Totusi, nu-mi vine sa cred ca tatal meu a fost candva un om romantic, ca ii facea serenade mamei....e dureros sa vezi cum ne schimba viata.
Dupa cativa ani, m-am apucat de dans.Aceasta a devenit rapid o pasiune, o faceam cu trag si eram buna. Am facut 2 ani de dans, m-au ajutat mult, inafara ca am crescut mult in inaltime, am devenit mai eleganta in miscare, iar profesoara m-a influentat enorm in privinta gandirii.M-am lasat de dans, pentru ca obosisem.Aveam nevoia de ceva nou, dar si de o pauza.
Anul trecut am facut alte cursuri, cursuri de actorie, si nu pentru ca as vrea sa devin actrita, ci pentru ca stiam ca acolo as putea dobandi unele calitati de care duc lipsa.Am plecat rapid din cercul ala. Lucrurile cu adevarat inexistente nu au cum sa apara peste noapte. Oamenii aia erau cu adevarat talentati si detineau o calitate caracteristica actorilor- tenacitatea. Ma simteam mica printre ei, asa ca i-am parasit.
Si asa am ajuns de unde am pornit, vara asta, am luat parte la niste cursuri de croitorie.Toti prietenii mei se distrau pe rupte, dar eu aveam distractia mea, martea si joia, de la 5 la 8:30. Eram cea mai mica de acolo, dar nu ma lasam mai prejos.Unele dintre acele femei croiau chiar si de 10 ani, dar asta a fost doar un + pentru mine pentru ca am avut de la cine invata.In scurt timp, ai mei mi-au luat masina de cusut, pe care erau siguri ca am sa o abandonez rapid.Au fost uimiti sa vada ca reusesc sa-mi fac rochii si fuste singura.
Cand mama era tanara, era foarte cocheta, si avea pasiunea asta, de a-si imbunatatii o fusta, sau de a-si face o pereche de cercei din diferite margelute.Ma bucur ca am mostenit acest lucru de la ea.
Desi, parintii mei considera ca toate aceste cursuri sunt doar timp pierdut, eu o consider o investitie in mine.Trebuie sa ne largim orizonturile ori de cate ori avem ocazia, asa gandesc eu si sunt mandra de asta.Am de gand sa urmez in continuare cursuri, ma gandesc la viitor, poate o sa fie de gradinarit, sau de gatit( asta ar face-o pe mama fericita), sau de design interior sau nu stiuuuu, sunt deschisa la orice.
Sa va arat la ce am lucrat ieri 3 ore.E un colier, stil Cleopatra, pe care il aveam in cap de mult timp. Imi cam place, recunosc.

2 comentarii: