"Cand am ajuns asa?"

Ieri, am fost la sora mea, trece printr-o pasa proasta. Logodnicul ei este plecat pentru o vreme, iar prietenii ei se comporta precum niste idiotii. Sora-mea e prea buna! Asta e adevarata problema! E genul care daca te simti rau, poti sa te duci la ea, iti face un ceai si ceva bun de papat, te baga sub patura in patutul ei si te face sa te simti mai bine. Cand esti prea bun, oamenii sfarsesc prin a te lua de prost. Ahhh" X-lescu poi de ce sa ma obosesc sa-l sun ca oricum o sa fie acolo cand am nevoie de el.". Asta e intrebarea pe care mi-a pus-o sora mea aseara si n-am stiut sa-i raspund "Cand am ajuns asa?". Unde sunt oamenii aia pe care ii sunai doar pentru ca simteai nevoia sa le auzi glasul, sa te descarci, sa le ceri un sfat.S-au prietena care venea cand erai deprimata si te spala pe spate in timp ce-i povesteai printre suspine ceea ce ti se intampla. Nu, nu e un basm, lucrurile astea se intamplau pana de curand....
Dar, mai nou nu exista, oamenii sunt prea ocupati...acum se poarta sa ne facem ferme pe facebook, sa ne hranim pestisorii, sa ne uitam o zi intreaga la pozele altora si sa le lasam comentarii gen "sa te fut". Prietenii surorii mele au 26-27 de ani, si lucrurile astea se afla printre hobby-urile lor. Nu stiu ce e mai infantil, comportamentul lor de adolescenti sau faptul ca au uitat sa fie prieteni adevarati, din aceia care chiar daca o mai dau in bara, deobicei isi tin promisiunile. Poate vorbesc acum prost, din cauza nervilor, pentru ca o iubesc pe sora-mea si stiu ca nu merita sa fie tratata ca un gunoi.

Si totusi....."Cand am ajuns asa?"
Poate aveti voi raspunsul, pentru ca eu nu reusesc sa-mi dau seama.