marți, 24 noiembrie 2009

Multumesc Doamne, stau in patutul meu, alaturi de scumpa mea mama care citeste ziarul cu ochelarii pe nas.

Duminica, in timp ce mergeam cu tramvaiul, incercam cu disperare sa ma concentrez la altceva inafara de zguiduielile scaunul care parea sa se desprinda din locusorul lui, persoanele de langa mine care discutau in ce loc "fantastic" sa manance urmatoarea shaorma, si simpaticele babute care ma studiau din cap pana-n picioare. In acel moment, ochii mi-au picat pe un afis, era o fata disparuta, o fata frumoasa de 16 ani, blonda cu ochii verzi. Ochii mi-au ramas atintiti pe afis mult timp...
Astazi, dupa ce am ajuns acasa, am pregatit masa pentru mine si tata, el asculta stirile ca deobicei...date la maxim. Eu nu ascult stirile niciodata. Nu din dezinteres, ci pur si simplu pentru ca ma deprima. Nu exagerez, am ajuns sa le urasc...asa ca imi fac un bine si nu includ televizorul in viata mea :)), inafara de emisiunea lui Mircea Badea care mi-a facut dimineata mai buna, prin ironia lui. De data asta, insa ceva mi-a atras atentia, era un reportaj despre Italia si numarul copiilor romani rapiti si exploatati sexual. Mi-am adus aminte de fata de pe afisul din tramvai. Ce s-a intamplat cu ea oare? Ma macina chestia asta, pentru ca uneori nu-mi dau seama, nu sunt constienta de toate lucrurile care chiar se intampla in jurul meu. E adevarat ca eu nu sunt atat de inocenta, dar sunt o groaza de fete naive care pot cadea in cursa multor traficanti. Am citit o carte despre o fata de 12 ani care fusese rapita si timp de 80 de zile inchisa intr-o pivnita si violata destul de des. Povestea era adevarata, scrisa de victima, care fusese salvata. Monstrul ca i-a facut acest lucru mai facuse asta cu inca cateva adolescente pe care le-a omorat si ingropat in curtea casei ajutat de sotia lui. Iti vine sau nu sa crezi omul ala avea copii, era casatorit, sotia lui stia de mica lui "pasiune" pentru adolescente si nu facea nimic impotriva acestui lucru. In cele din urma barbatul a fost condamnat si eliberat ceva mai tarziu pentru buna purtare. Supravietuitoarea isi povesteste calvarul pentru a demonstra ca acesti monstri nu merita iertati. Cred ca am ramas marcata de aceasta carte.
Revenind...Am intrat pe www.copiidisparuti.ro si am observat ca majoritatea fetelor sunt frumoase, cu varste intre 12-16 ani. Ma ingrozeste chestia asta, deoarece unele sunt disparute de 3-4 ani. Cat de chinuite or fi fost multe dintre ele in timpul asta? Cat de oribil este oare sentimentul ca ai avut o viata normala si o simpla alegere a ta ti-a distrus-o...sau cel ca acolo undeva familia ta te cauta innebunita? Cat de dureros poate fi sa speri ca maine se va intampla ceva si vei scapa de toata tortura? Si totusi nu se intampla...si astepti, si trece o luna, trec 6, trece 1 an, 2, 4 si nimic. Cred ca incetezi sa mai speri.

2 comentarii:

  1. Este o situatie destul de neplacuta, careia nu i se acorda prea mare importanta, cred eu...

    RăspundețiȘtergere